Aici suntem noi.
Noi cei ce nu gandim,
noi cei ce nu radem,
noi cei ce nu mirosim,
cei ce nu irosim,
cei ce nu cugetam
si cei ce nu speram..
Noi suntem simpli.
Noi suntem goi.
Noi suntem grei, uzi si rai.
Noi suntem certati cu soarele, vantul si iarba.
Noi suntem fazi, noi suntem simpli,noi suntem noi.
Noi nu privim,
nu gustam,
nu graim,
nu visam,
nu izgonim,
nu rabdam,
nu clipim.
Suntem universali,
expusi in infinit, in frig si-n intuneric.
Predispusi pierzaniei,
singuri in spatiul cosmic,
ratacind pe orbitele unor stele reci, nedescoperite.
Noi nu credem in reconoasterea etnica
de aceea ne-am pierdut urma in univers
si astazi inca mai plutim in cosmos,
in universul infinit,
in frigul cumplit,
in aerul lipsit de oxigen,
inconjurati de nimic.
Suntem singuri expusi in infinit,
atat de singuri,
incat nimic nu mai este comun,
nimic numai este cunoscut.
Totul este unic si lipsit de orice.
Sunetul nu exista aici,lumina la fel.
Suntem doar noi…
Suntem?
Chiar suntem..
nu ne putem simti caci corpurile noastre sunt imateriale ,
nu ne putem auzi fiindca propagarea sunetului e imposibila,
nu ne putem vedea pentru ca suntem invaluiti in intuneric.
Si totusi… suntem;
dar suntem trsiti, goi,
De ce suntem asa?Nu stiu.
Am emigrat si ne-am ratacit.
Ne-am avantat spre vazduh asa cum fac pasarile calatoare toamna,
dar ne-am abatut de la traseu si ne-am pierdut.
Am depasit de mult sfera cunoasterii noastre
si ne-am integrat in univers.
Iar integrarea noastra e completa.
Este o integrare perfecta.
Nimeni nu a mai facut asata pana acum.
Suntem primii care am emigrat
si ne-am integrat cu-adevarat.
Nu ne mai intoarcem inapoi ,
caci reintoarcerea ar insemna sa ne sfasiem,
sa ne frangem,
sa ne rupem,
iar acest lucru nu ar duce decat la dezmembrarea particulelor ce formeaza universul,
caci noi am devenit o parte din el acum,
iar dezradcinarea noastra ar insemna sa stricam armonia perfecta a universului.
E bine cand e armonie..
cand e armonie e si multa linsite si nu e haos.
Aici nu se intampla niciodata nimic,
desi suntem cu toti intr-o continua asteptare…
O data s-a deschis o gaura neagra si parca pe toti ne-a cuprins exaltarea ,
dar apoi s-a inchis imediat..
si-a inghitit propriile ei particule
si bineinteles ca de o explozie nici nu a putut fi vorba.
Da, la noi e multa linsite
si nu se intampla mai niciodata nimic.
Si atunci cand se intampla,
se intampla un pic si gata,
iar apoi totul revine la normal.
La voi , cum e ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu