duminică, 6 septembrie 2009

Adio, tie copilarie


Vezi mama ne-au luat buburuzele, florile, pasarile

Mama ne-au luat visele !

Si le-au adunat pe toate intr-o gradina

Sa-si cultive ei propria lor fericire.

Spune-mi mie ce sa fac, mama

Caci androizii de metal

Au luat cu ei bucati din raiul nostru drag

Si le-au contopit pe toate prin sudura facandu-le un intreg.

Dar ei ne distrug paradisul, ei il distrug

Il constriesc folosindu-se de tije de metal,

Il incercuiesc cu sarma ghimpata

Si il asfalteaza in beton

Vezi mama ei ne distrug paradisul…

Puritatea florilor este acum supusa unui proces de nichelare

Iar ce a fost candva campie verde

Acum se inalta trufasi zgarienorii.

Vezi mama ca lumea nu mai are culori…

Si ce trist adie vantul printre blocuri

Si lumea mea se-ncheaga in culori sinstre

Iar oameni sunt umbre , umbrele sunt triste

Ca unde a fost odata joc si veselie

Azi e un simplu loc uitat de copilarie.

Iar cea fost bun odata e prost e rau e poezie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu